...

1)Oricine are dreptul de a alege, e alegerea lui daca o face bine sau rau.
2)Oricine... si "orice" are ceva de spus. Trbuie doar sa sti sa-l asculti chiar si atunci cand nu spune nimic.
3)O persoana curajoasa nu este neaparat o persoana care nu se teme de nimic.
4)Nu cauta fericirea... o sa te gaseasca ea.
5)Omul destept capul si-l pleaca. Inteleptul il mai si ridica...
6)Un om destept stie multe. Un intelept stie ca nu cunoaste nimic.

Imaginea ta

In linistea covarsitoare
Imi curg acum lacrimi amare,
Te-aud dar nu vreau sa te-ascult
Cum soapta ta, in inima-mi recita,
Un fals poem de amor pustiu,
Iar ochi-mi plang fara sa stiu
Si cautand cu disperare,
Privirea ta in a-ntunericului mare,
Fiori se-agita-n trupul fara viata,
Iar sulfletul nu-mi este-al meu supus,
Caci mintea mea te vrea afara,
Iar el te striga acum distrus.
Buzele nu m-asculta
Si-ncep sa strige-n noaptea muta,
Esti prea departe sa m-auzi,
Dar prea aproape sa te uit.
Acum, a mai trecut o zi,
Si se transforma-n luni,
A trecut mult,
Poate prea mult.
Si s-a schimbat si luna
Si stelele pe cer,
Tu n-ai ramas la fel,
Nici eu...
Dar inca eu mai cer...
O clipa iar cu tine,
Sa ratacesc fara oprire
Pustiu in ochii tai,
In brate sa te strang,
Sa te mai am odata...
De fericire eu iar sa plang...
Sa-mi topesti inima toata...

Nimic...

nimic e un cuvant
ce-nseamna multe.
desi el e nimic,
cuprinde-n ale sale brate
multimi de intelesuri.
e centrul tuturor
si punctul de-nceput,
pt k nimic n-a fost,
nimic n-o sa mai fie.
nimic nu spune un zambet,
desi ascunde multe...
nimic nu spune-o vorba,
desi in mii de sensuri
un inteles gasesti.
nimic nu vezi in ochii tai,
dar ei spun tot...
nimic... iti spun,
dar multe eu gandesc...
nimic din ce se va-ntampla...
tu nu ai cum sa sti,
nimic, dar totusi lucruri se intampla.
nimic am spus acum...
dar sper sa fi-nteles...
nimic nu este simplu...
nimic nu-i fara sens..

Un colt de intelepciune...

Suntem mari intre lucruri marunte.
Sub aripa anilor trecuti pretindem intelepciune dar ne temem de lucruri ce nu se vad si cautam concretul intr-o lume plina de mistere. Spulberam frumuseatea lucrurilor ne-ntelese in setea oarba de a gasi un inteles. Cautam mereu tot mai departe fericirea transformand totul intr-o cursa lipsita de sens . Un circuit al carui sfarsit este-nceputul. Dar oare nimeni nu-ntelege? Nimeni nu vede ca toata viata a alergat dupa lucrul cel mai la-ndemana?Lucrurile simple sunt cele mai complexe. Pentru a intelege simplitatea ne trebuie adevarata intelepciune.Ce ironie,nu? Si ne trebuie pentru aceasta o viata? Se pare ca da. Aceasta cursa spre suprem, ne arata cine suntem cu adevarat, ne ofera cheia catre adevar si ne invata sa apreciem lucrurile la adevarata lor valoare. Credem ca stim totul, insa cu cat cautam mai mult descoperim imensitatea necunoscuta. Vrem sa stim cine suntem si de unde venim inainte de a avea capacitatea de a intelege... vrem sa fim zei inainte sa invatam sa fim oameni.

Sub aripa tristetii

Sub aripa tristetii
Colind pe drumul vietii
Pierdut de fericire
Ma regasesc intr-o falsa iubire.
Cu gandul caut frumusete,
In palma tin insa tristete,
Noi cautam cat mai departe
Fericiri ce se afla aproape,
Dar totu-i efemer
Si astfel ele pier.
Suntem mari printre lucruri marunte,
Fiinte incapabile sa se confrunte,
Cu tot ce nu putem vedea,
Doar lucruri palpabile am vrea,
Si cautam concretul
Intr-o lume-n care predomina misterul...

Speranta...

Ai fost o raza de speranta,
Spulberata de-un fior de gheata.
Ai fost miracol,
Intr-un vesnic spectacol,
De oameni tristi jucat
In masti, zambind pe inserat.
Acum te vad in jur mereu
Dar tu esti nicaieri si-mi e greu.
Calauzite de stele
Sunt seci visele mele,
Caci blestemat colind pe drumul vietii
In negura eternitatii.
Te-aud mereu in noaptea muta,
E vocea ta din amintire rupta,
Ea e izvorul zambetului meu
Ce-apare cand in viata mi-e mai greu.
Te simt tot mai aproape,
Dar gandul tau de mine e departe,
Ratacind vesnic in noapte.