Suntem mari intre lucruri marunte.
Sub aripa anilor trecuti pretindem intelepciune dar ne temem de lucruri ce nu se vad si cautam concretul intr-o lume plina de mistere. Spulberam frumuseatea lucrurilor ne-ntelese in setea oarba de a gasi un inteles. Cautam mereu tot mai departe fericirea transformand totul intr-o cursa lipsita de sens . Un circuit al carui sfarsit este-nceputul. Dar oare nimeni nu-ntelege? Nimeni nu vede ca toata viata a alergat dupa lucrul cel mai la-ndemana?Lucrurile simple sunt cele mai complexe. Pentru a intelege simplitatea ne trebuie adevarata intelepciune.Ce ironie,nu? Si ne trebuie pentru aceasta o viata? Se pare ca da. Aceasta cursa spre suprem, ne arata cine suntem cu adevarat, ne ofera cheia catre adevar si ne invata sa apreciem lucrurile la adevarata lor valoare. Credem ca stim totul, insa cu cat cautam mai mult descoperim imensitatea necunoscuta. Vrem sa stim cine suntem si de unde venim inainte de a avea capacitatea de a intelege... vrem sa fim zei inainte sa invatam sa fim oameni.
sâmbătă, 21 martie 2009
Sub aripa tristetii
Sub aripa tristetii
Colind pe drumul vietii
Pierdut de fericire
Ma regasesc intr-o falsa iubire.
Cu gandul caut frumusete,
In palma tin insa tristete,
Noi cautam cat mai departe
Fericiri ce se afla aproape,
Dar totu-i efemer
Si astfel ele pier.
Suntem mari printre lucruri marunte,
Fiinte incapabile sa se confrunte,
Cu tot ce nu putem vedea,
Doar lucruri palpabile am vrea,
Si cautam concretul
Intr-o lume-n care predomina misterul...
Colind pe drumul vietii
Pierdut de fericire
Ma regasesc intr-o falsa iubire.
Cu gandul caut frumusete,
In palma tin insa tristete,
Noi cautam cat mai departe
Fericiri ce se afla aproape,
Dar totu-i efemer
Si astfel ele pier.
Suntem mari printre lucruri marunte,
Fiinte incapabile sa se confrunte,
Cu tot ce nu putem vedea,
Doar lucruri palpabile am vrea,
Si cautam concretul
Intr-o lume-n care predomina misterul...
Speranta...
Ai fost o raza de speranta,
Spulberata de-un fior de gheata.
Ai fost miracol,
Intr-un vesnic spectacol,
De oameni tristi jucat
In masti, zambind pe inserat.
Acum te vad in jur mereu
Dar tu esti nicaieri si-mi e greu.
Calauzite de stele
Sunt seci visele mele,
Caci blestemat colind pe drumul vietii
In negura eternitatii.
Te-aud mereu in noaptea muta,
E vocea ta din amintire rupta,
Ea e izvorul zambetului meu
Ce-apare cand in viata mi-e mai greu.
Te simt tot mai aproape,
Dar gandul tau de mine e departe,
Ratacind vesnic in noapte.
Spulberata de-un fior de gheata.
Ai fost miracol,
Intr-un vesnic spectacol,
De oameni tristi jucat
In masti, zambind pe inserat.
Acum te vad in jur mereu
Dar tu esti nicaieri si-mi e greu.
Calauzite de stele
Sunt seci visele mele,
Caci blestemat colind pe drumul vietii
In negura eternitatii.
Te-aud mereu in noaptea muta,
E vocea ta din amintire rupta,
Ea e izvorul zambetului meu
Ce-apare cand in viata mi-e mai greu.
Te simt tot mai aproape,
Dar gandul tau de mine e departe,
Ratacind vesnic in noapte.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
