Imaginea ta

In linistea covarsitoare
Imi curg acum lacrimi amare,
Te-aud dar nu vreau sa te-ascult
Cum soapta ta, in inima-mi recita,
Un fals poem de amor pustiu,
Iar ochi-mi plang fara sa stiu
Si cautand cu disperare,
Privirea ta in a-ntunericului mare,
Fiori se-agita-n trupul fara viata,
Iar sulfletul nu-mi este-al meu supus,
Caci mintea mea te vrea afara,
Iar el te striga acum distrus.
Buzele nu m-asculta
Si-ncep sa strige-n noaptea muta,
Esti prea departe sa m-auzi,
Dar prea aproape sa te uit.
Acum, a mai trecut o zi,
Si se transforma-n luni,
A trecut mult,
Poate prea mult.
Si s-a schimbat si luna
Si stelele pe cer,
Tu n-ai ramas la fel,
Nici eu...
Dar inca eu mai cer...
O clipa iar cu tine,
Sa ratacesc fara oprire
Pustiu in ochii tai,
In brate sa te strang,
Sa te mai am odata...
De fericire eu iar sa plang...
Sa-mi topesti inima toata...

Nimic...

nimic e un cuvant
ce-nseamna multe.
desi el e nimic,
cuprinde-n ale sale brate
multimi de intelesuri.
e centrul tuturor
si punctul de-nceput,
pt k nimic n-a fost,
nimic n-o sa mai fie.
nimic nu spune un zambet,
desi ascunde multe...
nimic nu spune-o vorba,
desi in mii de sensuri
un inteles gasesti.
nimic nu vezi in ochii tai,
dar ei spun tot...
nimic... iti spun,
dar multe eu gandesc...
nimic din ce se va-ntampla...
tu nu ai cum sa sti,
nimic, dar totusi lucruri se intampla.
nimic am spus acum...
dar sper sa fi-nteles...
nimic nu este simplu...
nimic nu-i fara sens..