Un colt de intelepciune...

Suntem mari intre lucruri marunte.
Sub aripa anilor trecuti pretindem intelepciune dar ne temem de lucruri ce nu se vad si cautam concretul intr-o lume plina de mistere. Spulberam frumuseatea lucrurilor ne-ntelese in setea oarba de a gasi un inteles. Cautam mereu tot mai departe fericirea transformand totul intr-o cursa lipsita de sens . Un circuit al carui sfarsit este-nceputul. Dar oare nimeni nu-ntelege? Nimeni nu vede ca toata viata a alergat dupa lucrul cel mai la-ndemana?Lucrurile simple sunt cele mai complexe. Pentru a intelege simplitatea ne trebuie adevarata intelepciune.Ce ironie,nu? Si ne trebuie pentru aceasta o viata? Se pare ca da. Aceasta cursa spre suprem, ne arata cine suntem cu adevarat, ne ofera cheia catre adevar si ne invata sa apreciem lucrurile la adevarata lor valoare. Credem ca stim totul, insa cu cat cautam mai mult descoperim imensitatea necunoscuta. Vrem sa stim cine suntem si de unde venim inainte de a avea capacitatea de a intelege... vrem sa fim zei inainte sa invatam sa fim oameni.